Între 25-30 % din cei care isi spun psihoterapeuti nu sunt nici psihiatri, nici psihanalisti, nici titulari ai unei diplome de psihologie. “Ei se recomanda ca apartinând unor discipline diverse si au urmat stadii de formare eterogene”, indica raportul Miviludes.
Misiunea de lupta impotriva sectelor isi manifesta, de asemenea, ingrijorarea fata de practica de inducere a falselor amintiri. Miviludes deja a criticat aceasta practica terapeutica devianta care consta in a convinge un pacient, fiind vorba cel mai adesea de femei, ca tulburarile de care sufera sunt consecinta abuzului sexual la care ar fi fost supus in cop ilarie de tata sau de mama.
“Problema consta in a reusi sa faci diferenta intre ceea ce tine de imaginatie si ceea ce tine de realitate, deoarece abuzurile sexuale asupra minorilor exista de asemenea”, explica expertul psihiatru.
“Fie victimele adopta o complicitate cu ceea ce au trait, convinse ca guru are dreptate; fie ies din aceasta relatie de dependenta, dar basculeaza intr-un refuz de comunicare”, afirma Michel TopalofĘ psihiatru si psihanalist.
Efectul practicilor sarlatanilor este asimilabil unui traumatism: persoana isi pierde orice incredere in ceilalti. “Sunt oameni care au fost inselati, tradati de cel sau cea in care si-au pus toate sperantele.
Este ca si cum ar fi trait o poveste de dragoste in care Fat-Frumos s-a dovedit a fi un ticalos. Îi cuprinde un sentiment de rusine si, in acelasi timp, le este foarte greu sa se confeseze unui alt terapeut”, precizeaza Erik Nortier.
Un comentariu:
Fenomenul desi te pune un pic pe ganduri totusi nu este anormal. In toate societatile au existat, exista si vor exista sarlatani. Ma gandesc ca ce ar fi mai important s-ar referi la activitatea, sa spunem asa, adevaratilor terapeuti psi.
Poate ca procentele scad intr-o societate in care informatiile valide ar circula cu mai multa usurinta. Sau poate nu!!!
Trimiteți un comentariu